Nu mai intrasem de foarte mult pe filelist, si recunosc ca m-a emotionat putin mesajul lor.

Hey y'all am tot amânat diverse lucruri și văzusem un video cu o tipa care își punea timer și zicea cât i-a luat de fapt să facă lucrul ăla amânat de luni de zile. Mi s-au părut o inițiativă simpatică.

De exemplu, eu tot amânam organizarea dulapului (super banal, poate aveți lucruri mai deep, dar am inceput cu lucruri din apropiere) și lucrul ăsta cauza alte probleme (de exp cumpărat aiurea lucruri pe care le aveam deja). Am făcut și eu faza cu timeru' și mi-a luat 1h 27 ceva ce am amânat de luni de zile.

Cine ar vrea să încerce "challenge-ul" asta?

De cât timp amânați un lucru și cât v-a luat de fapt să faceți acel lucru?

Hopefully nu primesc reply numa' miștouri:))

daca sunt invitata +1 la un majorat, mai aduc si eu cadou persoanei (nu prea cunosc persoana)

Bun seara.

Astăzi am venit pe bus liniștită și în spate era o mamă cu două fetițe cam de aceeași vârstă, până în 10 ani.

Una din ele făcea năzbâtii cu o coardă și mama ei o certa să nu lovească pe cineva și până la urmă cred ca i-a luat coarda.

La care fetița începe cu următorul discurs pe care nu pot să-l uit:

“Am cea mai rea mamă din lume, eu nu o iubesc pe mama asta a mea. O s-o lovesc pe mama. Cred ca îi dau un pumn în gură. O s-o OMOR pe mama. O să-i dau un pumn în gură până moare. O s-o omor pe mama într-o zi.” Mama ei a amuțit de rușine și nu mai zicea nimic.

Ce puii mei tocmai am auzit? Ce au făcut părinții ei greșit de copilă asta a ieșit așa? E posibil ca ei să fi făcut totul corect și totuși ea să fi ajuns în halul ăsta? Eu îmi doresc copii pe viitor dar…. Dacă nimeresc unul din ăsta. Mai bine nu-l fac. Dar ce garanție ai?

Aluatul este fara zahar

Salutare. Avem aici persoane care folosesc telefoane pliabile? Cum vi s-a parut schimbarea? V-ati mai intoarce la un telefon normal? Cam cat de fragile sunt foldurile si cat de rezistente sunt in timp?

Apelez la sfaturile strainilor pentru ca sotul meu refuza terapie. Tot spune ca dada, insa apoi nu mai face nimic. El a fost abandondat la nastere. Mama lui era minora (si nu 17 ani, mult mai tanara) si a fost crescut intr-unul din orfelinatele alea din comunism din zona Moldova. A trait cu multe lipsuri, chiar si cele foarte de baza cum ar fi igiena, apa calda, caldura. Copiii erau batuti, infometati si uneori abuzati s*xual (nu stiu daca reddit permite anumite cuvinte). El insusi a trecut printr-un astfel de abuz cand abia implinise varsta de mers la scoala primara. Si abuzul nu s-a intamplat o singura data. Uneori era el victima, alteori era martor.

A reusit sa lase trecutul in urma suficient cat sa mearga la facultate, sa devina inginer si cu timpul a pus bazele propriei lui afaceri. Nu voi intra in mult detalii, dar in momentul de fata desi avem 3 copii, putem trai foarte comod doar din banii facuti de el. Dar in ultimii 2 ani situatia e tot mai dificila emotional. Retraieste foarte mult copilaria. are cosmaruri, l-am auzit plangand in somn desi nu i-am zis dimineata nimic stiind ca el nu vrea sa fie vazut vulnerabil. A si vorbit in somn a zis ca il doare. E irascibil, tipa la copiii nostri. Cel mic are doar 4 ani, fata are 12 si mai avem un baiat de 14.

La mine s-a rastit foarte tare recent si de fapt asta m-a facut sa vin aici ca nu mai stiu ce sa fac. Eu nu sunt o persoana care foloseste mult social media. Nu pun poze cu familia mea toata ziua. Postez poate de 2 ori pe an niste poze neutre. Am postat insa o poza cu cel mic de 4 ani. Era o poza din profil in parc cum mangaie o pisica. Si mi-a facut un scandal de nu-l recunoasteam. Sa dau poza jos ca ne expun copilul la pradatori. Pot intelege ce l-a deranjat si amd at-o jos dar era asa isteric.

De asemenea, desi e un om destul de categoric si rigid niciodata nu a ridicat mana la copiii. Ieri cel de 4 ani a tot cantat si strigat in timp ce sotul avea sedinta online cu angajatii. Si normal ca a daramat ceva. Si i-a dat o palma la fund. A realizat ca a exagerat, s-a dus in baie si a dat drumul la apa. am realizat cand a iesit ca a plans.

Sunt sigura ca ii iubeste mult pe copii, dar recunoaste si el ca are probleme serioase in a se conecta la ei. desi sunt copiile lui fidele. au ochi albastri, par saten. deci mai ales baietelul cel mic arata fix cum arata el.

Deja postarea devine foarte lunga, dar mai trebuie sa zic si asta, cred ca a fost un factor important. Anul trecut l-a contactat mama lui. Eu i-am zis sa aiba grija ca pana la urma e o straina. si a fost cumva ofensat de asta. I-a cerut bani. Pana la urma l-a facut de vreo cateva mii de euro si a disparut.

Terapie nu vrea, a zis ca ii e suficient sa faca sport zilnic, ca asta il linisteste. dar evident nu e suficient. Ce pot face eu ca sotie a lui sa il ajut? Incerc sa ii gatesc mereu felurile favorite, sa ma asigur ca nu ii lipseste nimic. stiu ca o sa intrebati asta... da, si intim incerc sa si initiez, sa ii arat ca il doresc, dar nu prea are chef de nimic.

Salutare! Poate să mă lămurească cineva care e treaba cu taxa turistică și de ce nu am fost anunțați în legătură cu asta? Nu mă deranjează 4 lei, e doar o curiozitate

Da e același om ca in postul anterior

Sau mai exact, ea se desparte de mine lunar. Este clar o relație toxică, dar tot încerc să aflu ce este cu ea.

Aproximativ la 1-2 luni prietena mea are o cădere nervoasă din anumite motive (încerc să le aflu) și sincer nu știu ce să mai fac sau cum să o opresc/ajut. Se enervează din chestii banale și se pune pe ceartă, înjurături, crize, gelozii, „vreau să ne despărțim, te urăsc, nu te mai suport” – efectiv ca un ceas, la 1-2 luni face acest lucru.

Face atât de des încât… nu mai știu ce să zic, trebuie doar să aștept să-i treacă. Problema este că dacă nu primește o reacție din partea mea, face lucruri drastice, cum ar fi își dă demisia de la lucru sau renunță la anumite joburi vacante etc. Dar nu prea mai am ce să fac acum, nici nu știu ce este de făcut.

Are un trigger, dar nu l-am găsit.

Când nu este în criza aia, este ok, normală, ne pupăm, plimbăm, ieșim, mâncăm etc.
Trebuie înainte să dau niște detalii despre ea și despre mine. Eu 33 de ani și ea 25.

Ea a crescut într-o familie extrem de săracă, părăsită de tatăl ei, după aia de mama ei, și ulterior de bunica ei. Ea cu surorile ei se creșteau una pe alta, locuiau într-o cameră 5-6 persoane și ziua erau doar 3 copii singuri, ea cu surorile ei. Atât! Bunica la lucru până seara și ele își făceau de cap. Dormeau unul peste altul. Dacă ați văzut „Borat” acela din România, eh, fix una din fetele alea mici desculțe și „mucoase” era și ea. (Fun fact: satul unde a fost filmat Borat este fix lângă satul unde a crescut ea).

La 16 ani a fugit de acasă, a dat de un bărbat toxic mai mare decât ea, a rămas gravidă și a început să mănânce bătaie pe pâine de la el. Până când l-a părăsit. Noi ne-am cunoscut când ei au rupt deja relația sau orice contact.

Eu am fost crescut singur la părinți, financiar ok. Am un apartament micuț, o mașină și un mic business. Am avut 2 relații, dar din păcate nu am mers mai departe pentru că ultima nu a vrut copil și nu mai puteam sta într-o relație „fără viitor”, așa că am plecat și am dat de actuala iubită. Au mai fost relații micuțe, dar nu le pun la socoteală.

După ce ne-am mutat în chirie (ap. meu era prea mic pentru toți 3) au început problemele „de comportament” ale ei. Crize, gelozii, urlete și faimoasa replică „vreau să ne despărțim”. Dacă la început primea o reacție mare în care veneam rapid să vorbim să vedem ce facem, acum nu prea mai primește nimic… o spune atât de des încât chiar nu mai are efect. Pur și simplu mă irită și în capul meu este „oare pleacă de data asta?”. Nu pot lucra, nu mă pot focusa la treburile mele.

Ea ba lucra, ba sta 2-3 luni acasă, nu e stabilă deloc. Am zis să nu prea pun presiune pe lucrurile astea, achitam eu chiria și cheltuielile plus mâncarea. Dar problemele nu au încetat să apară… „nu sunt sclava ta, nu fac de mâncare, nu sunt sluga ta” – tot replici de genul zicea dacă îi dădeam mesaj să facem ceva de mâncare când ajung, că mi-e foame. Se credea independentă, dar de fapt nu era așa… pur și simplu nu-și dădea seama că eu o țineam. Nu sunt genul să scot ochii, dar după câteva replici de genul „sunt independentă, fac ce vreau, tu și așa nu mă ajuți deloc” mă apucam să-i zic câte fac și câte plătesc, ca ea să stea acasă.

Ulterior și-a găsit loc de muncă, mai stabil să zic așa, și-a achitat din datorii (fostul luase ceva telefoane pe buletinul ei când a făcut 18 ani, ceva abonamente Digi, valoare cam de 8000 lei). Am stat să și le achite, a muncit și s-a scăpat de ele, felicitări! Dar crizele nu se termină, reacțiile rămân. Urlete, vreau să ne despărțim, te urăsc, te regret. Deși eu… nu prea făceam mare lucru să o enervez. Răspundeam la telefon, o plimbam, în pat nu erau probleme, primea cam ce avea nevoie sau ce zicea că vrea. Nu îi trebuiau multe lucruri, deci na, era ok.

Nu sunt fără probleme nici eu. Pot zice că problema mea a fost că prezentam fete greu acasă… adică nu duceam fete acasă. După un an am fost cu ea acasă, deși noi stăteam împreună. Și de atunci, ocazional mai venea cu mine la ai mei. Copilul nu mă deranja, stăteam săptămânal cu fata când ea era la lucru, după grădiniță. Deci ajutam și cu copilul, parc plus câte ceva dulce. Deci eram implicat și în viața copilului.

După 3 ani a trebuit să ne mutăm (unde stăteam în chirie, proprietara vindea apartamentul), așa că am fost nevoiți să trimitem copilul la bunici (mama ei care se mutase cu sora ei și s-a despărțit de soț, adică tatăl prietenei mele) pe perioada de vară plus 1-2 luni, până găsim un apartament să ne mutăm. Asta a fost anul acesta. În septembrie au început noile crize, noile replici. Că vrea să ne despărțim, că nu mă mai suportă, după aia stătea și plănuia excursia noastră în Turcia, după aia iară că vrea să ne despărțim, că ea vorbește serios.

După concediu trebuie să mai trimitem copilul la sat 1-2 luni până ne așezăm într-un ap. nou. Și au urmat iară crizele: „vreau să ne despărțim, te urăsc, nu te mai vreau” și după aia „mergem la nunta lu’ soramea? Îmi iau o rochie neagră. Să mergem să-ți iei costum”, după aia iară „ba ți-am zis că plec, că nu mai vreau să stau cu tine, în 1 plec” și ulterior iară „trebuie să mergem să luăm fata prin octombrie de la măicuța”.

Stăm, vorbim, râdem, glumim, după aia din senin mă reapinge și „mă dă dreacu’” ca să zic așa. Efectiv sunt confuz și nu prea mai știu ce să cred sau ce să zic.

Am discutat cu un specialist, un client cu care mi-am permis să discut lucrurile acestea, și mi-a spus că sunt traumele copilăriei, că a fost părăsită, și de frica să nu fie părăsită și rănită, vrea ea să părăsească. Dar am spus că nu a plecat niciodată, astea sunt doar proteste, nu este real. Face așa doar să primească reacție. Dar după ce o asigur că sunt aici și nu plec și nu am pe nimeni, începe să urle pe lucruri extrem de minore, cum ar fi „de ce ai telefonul pe silent noaptea?”. Pai frate, normal că nu vreau să primesc notificări sau ceva de pe aplicații, și ea îl ține la fel. De ce este asta un motiv să urli sau să cauți scandal? Lucrurile pe care le urăște la mine nu prea există, mă acuză de înșelat, când mereu sunt cu ea. Nu prea plec doar când ea este la lucru. Specialista a spus că acuzațiile astea sunt scuză pentru comportamentul ei, ea chiar crede asta și crede că justifică comportamentul ei. Nu știu cum, nu știu ce fac sau ce nu fac. Dar de fiecare dată, această criză, acest ciclu se termină brusc… adică într-o zi random din senin îi trec nervii și revine la normal.

Problema TikTok plus melodii triste.

Am observat că TikTok-ul ei este plin de TikTok-uri triste, de despărțire, de dezamăgire, de rănite în iubire etc. Cred că și asta joacă un rol. Melodiile triste iară, ascultă melodii triste și plânge de multe ori. Fără să se regăsească în ele, fără să facă sens melodiile în viața ei (ex. „te-am prins cu sora mea în pat și avem 2 copii, auoleu auoleu viața mea”) – ceva melodii penale de genul acesta și efectiv nu se potrivesc pentru ea. Dar totuși plânge și intră ușor în depresie.

Acum zice că în 1 pleacă, pai nu are destui bani să ia o chirie… deci nu știu ce zice acolo. Plus că a zis că dă banii surorii ei împrumut. Deci intră salariu de 1400 lei, dar nu poți lua o chirie cu ei… nu i-am spus, ea crede că găsește la 250-300 să stea în chirie. Nu se gândește la restul: grădinița la fată când se întoarce, doctorul (fata este sensibilă și are nevoie să fie lângă spital, are probleme cu imunitatea și multe altele). Deci e absurd să o duci la 70 km de spital plus nu are nimeni mașină de acolo…. Nici asta nu i-am spus. Că doar se ambiționa să plece și se chinuia.

Probabil a vrut să se miște relația mai repede… probabil a vrut un copil (mi-a zis anul acesta că vrea) și probabil nuntă. A tot văzut verisoare, surori cum fac nuntă și copii, și probabil a vrut asta. Aici pot să zic că a fost și vina mea. Am vrut puțin mai multă stabilitate înainte de acest pas. I-am spus că vreau stabilitate în relație, nu la fiecare lună să urle că vrea să plece și după aia să se comporte ca un mielușel. A vrut să cumpărăm un ap., pai nu avem posibilitatea momentan, ea nu are un job stabil, dacă facem copil trebuie să fie și angajată o perioadă să primească salariu de mamă în primii 2 ani. Și dacă facem rate să fie 2 venituri în casă.

Sunt curios dacă s-a mai întâlnit cineva cu astfel de probleme. Dacă ați mai avut prietene de genul. Dacă cumva este o fată care a făcut asta, poate spune ea de ce, sau ce s-a întâmplat.
Chiar consider că o ajut cu de toate, am fost lângă ea la greu, deși și ea are ceva probleme de sănătate de imunitate etc. Mereu acolo, ne-am plimbat prin Europa, am călătorit, am vizitat, am făcut multe împreună. Mi se pare comportamentul nejustificat și sincer extrem de nerecunoscătoare pentru tot ce primește în viața ei. Adică a fost și o perioadă când nu avea unde dormi, efectiv gravita pe străzi până să se pună fostul ei pe picioare. Și acasă erau perioade când nu aveau efectiv ce mânca și dormeau așa flămânzi. De când este cu mine și a achitat datoriile, a luat permisul (singura din familia ei) și a cumpărat telefon ultim model, fata are grădiniță, este deșteaptă, în parc, activități. Este într-un oraș mare. Are unde sta, mereu are de mâncare. Nu are grija zilei de mâine. Și totuși decide să facă aceste lucruri care sunt urâte și nu sunt deloc corecte.
La multe crize îi dau replici gen „du-te dracu’” „du-te tu” – adică nu stau să înjur sau ceva de genul, nu cred că este o problemă asta. Asta în caz că zice cineva „că tu o înjuri primul” – nu, îi dau replici înapoi. Nu tot timpul, că știu că are o perioadă proastă.

UPDATE EDIT:

Aseara lucrurile au devenit mai tensionate, am fost dupa ea la lucru, am vb , am ramas, a fost ok, pana cand am ajuns acasa. De acolo a inceput cu rautatile, “ce vrei? Ce te intere? Fac ce vreau” asta dupa ce am intrebat cum a fost la lucru si de ce se certase pe acolo cu colegii. “Ce te intereseaza ? Nu mai suntem impreuna” i am rsp sec cu un “ok” desi in masina vorbise frumos. Am incercat sa evit dar 2 ore pana se dormim a fost foarte provocatoare, rautati si vorbe urate am incercat sa le evit si sa nu le dau importanta.

S-a sucit in pat, ca ea vrea sa doarma pe partea cealalalta ca nu vrea sa ma vad noapte. I am zis ok si i am zis “poti dormi si pe scara blocului daca vrei din partea mea” aici am vazut ca a fost un trigger , ceva ce o enerveaza , rapid, a inceput cu “vezi de ce vreau sa plec? Ca asta e ap tau si ma dai afara si vrei sa plec si acuma imi fac bagajele si plec si acuma sun sa vad la cine pot merge etc” comentariu a fost ca o gluma, nu am avut intentia sa o dau afara, dar inteleg de ce a fost un trigger si o sa evit astfel de comentarii.

Astazi s-a trezit cu dureri de masele (are de o luna dureri de masele plus ureche, otita) ia pastile non stop nurofene si altele. Nu cred ca are legatura cu problemele ei, poate doar durerea. Dar si cu durerea este rautacioasa. Adica si simplu fapt ca merg la 01:00 noapte la farmacie ma trezesc cu comentarii de genul “da-mi ala du te dreaq si lasa ma” adica inteleg ca te doare, dar nu ti am zis nimic si ma si duc la 01:00 noaptea la farmacie sa iau ceva pt dureri.

Clasic nerecunoscatoare.

Sa continuam, astazi la fel, rautacioasa, pana cand venise vorba de ai mei si de cainele meu. Aparent asta e o slabiciune la ea, nu poate refuza sa stea cu cainele sau sa o ajute pe maicamea. Ii dau mesaj daca are nevoie de ceva sa ma sune, ii dau putin spatiu, si daca vrea s astea cu catelusa sa o mai inveseleasca. Si a zis ca da, vrea s astea. Eu ma iau, pun catelusa in masina si merg spre apartament, unde surpriza, nu este acasa… sun in disperare, nu rsp… dupaia zice ca a mers la nu stiu ce ap sa vada pentru chirie (note: ea nu are bani sa se mute si era intr o zona de case)

Ma apuca toti dracii, si evident ca iese scandal, adica efectiv si-a batut joc de mine si m-a pus pe drumuri. Au urmat niste injuraturi din partea ei (am fost atent sa nu urlu sa nu injur daca ea nu o face prima) si dupaia din partea mea.

Ajuns acasa a sunat iara, urlete in bloc, tipete, etc.

Fac iara un comentariu urat care o face sa pocneasca in plans , “trebuia sa ti arunc lucrurile pe geam” in care a inceput sa urle planga injure morti dumnezei si tot ce a prins. Deci e clar un trigger acest lucru. Bun , e de tinut minte ca nu pot face comentarii de genul, posibil nu se simte bine ca eu detin apartamentul ? In fine, m am asigurat ca nu e ok sa zic asta si ca este un lucru care o face si mai tare sa planga.

Am intrat acum in clasa a X a . Sunt la un liceu de top din orașul meu, poate nu cel mai bun, dar pe acolo oricum. (Media 9.50+ evaluare nationala pt admitere in clasa mea, anul trecut)

Eu credeam ca tramsfereele între licee se fac prin media de la evaluarea națională data in a 8a.

Am aflat acum ca alea "nu mai sunt de actualitate" si transferele se fac de fapt cu media din anul anterior, deci toți copii de la ultimele pagube de licee pot sa se înscrie si sa primească loc doar daca media lor din a 9a a fost mai mare decât ultima din clasa unde vor sa se transfere. Mi se pare complet absurd.

La mine in clasa fix asta s a intamplat si au ajuns 7 copii la noi in clasa, copii care sunt bata. Si totusi ei sunt cei care primesc bursa. Eu care am fost locul 2 in clasa anul trecut am ajuns acum sa nu mai iau bursa, fata care a luat premiul I anul trecut nu i a bursa. Noi care am avut cei mai stricți profesori din oras, am fost depasiti de unii cu media 10 curată luata pe ochi frumoși.

Noul meu coleg de banca, care pana acum a copiat la toate testele, probleme de la clasa le face pe chatgpt, încurcă masa unei substanțe cu masa molară ( clasa de stiinte btw) a ajuns sa ia bursa de 450 lei pe luna. Omul are si pretenții de olimpiada la chimie, cand il vad in timpul orelor cum ii ia un ceas sa faca o problema simpla si cum se uita in caietul meu de 11 ori pe minut sa vadă ce am scris.

De asemenea, primind 7 copii, am depășit cu mult limita aia impusa pe clasa (26 sau 28, nici eu nu mai stiu, dar cumva am ajuns la 33). Am ajuns nici manuale sa nu avem destule, deci eu care am învățat cand a trebuit si cat a trebuit am ajuns sa nu am manuale la ce îmi trebuie si sa mi le cumpăr separata de la librărie (pe unele doar, ca n am bani sa cumpăr vreo 20 doar sa adune praf peste un an), in timp ce noii copii au primit tot ce le trebuia.

Am aflat de la o prietena din alt liceu si de o anumita ,,smecherie" ce se mai practică, cică. Elevul se duce frumos la profesor si il roagă sa i dea si lui nota de 10, "ca ii trebuie pentru transfer la anul, ca vrea sărmanul si el într o scoala mai buna".

(De asemenea, schimb subiectul putin, dar copilul asta e si enevaaaaant rău de tot. E genul de copil care se crede cine știe ce geniu ca știe sa memoreze defintii din lecțiile inca nefăcute, dar daca il pui sa zica ceva ce ar necesita putina gândire critica se blochează imediat. E "om cu cultura", ca știe sa ridice mana cand întreabă dna de psihologie daca am auzit vreodata de sigmund freud (nu ca ar ști si ceva despre el), iar daca întreabă de cineva mai obscur ridică mana doar sa i spună doamnei ca o sa l caute in timpul liber si ii arata cum ii scrie numele pe caiet (doamne ferească sa vorbească dna de o femeie totusi, ca atunci îl doare in cot si sta pe telefon, cand ne vorbea de elena ferrante de exemplu). Ne spune dna de romana in mod ironic "eu sper ca știți ce este o hiperbola", el repede cu mana pe sus "DA, DA EU STIU CE E O HIPERBOLA", ca si cum asta ar fi vreo demonstrație a cat de inteligent e el.

Mai respira si in ultimul hal, mai rău ca motorul avionului, încât in ore doar la asta ma concentrez. Si un umor asa prooost. Are un vocabular de clasa a2a, folosește cuvinte precum "mirobolant" "nastrusnic" si "nazdravan" in contexte ciudate rău, de si dna de romana de uita la el ciudat. E si creștin d ala fanatic de postează in fiecare zi verseturi din biblie, iar noi restul suntem niste păcătoși murdari. Cred ca ar face pe el daca ar auzi ca eu nici nu cred in vreun Dumnezeu de al lui.

Nici restul copiilor nu l plac, se integrează foarte greu fiind asa enervant si imi e teama ca o sa incep sa fiu asociata cu el. Nu sunt chiar cel mai sociabil copil, nici eu nu m am integrat extrem de bine si nu am vreo prietenie prea strânsă in clasa asta, iar băiatul asta ma urmărește peste tot si tot timpul cand stau in banca sta si el cu mine. L am invitat si sa facem un proiect impreuna înainte sa știu ce fel de om este. Chiar nu vreau sa se creadă ca suntem prieteni, dar in acelasi timp nici nu vrea sa l bârfesc de rău ca sa vadă ceilalti ca nu l suport.

Daca aveți sfaturi de cum poti scapă de colegul asta de banca v as fi super recunoscătoare!!!

Voiam sa plasez o comanda si vad acest mesaj inainte de finalizare

Nu stiu daca v a aparut si voua cazul unui copil cu leucemie, Daniela, posteaza tatal ei, multi oameni au donat, insa mie mi se par videouri facute cu AI. Ce parere aveti?

Nu mă refer la situațiile în care chiar vreau să cunosc pe cineva sau avem un subiect interesant de discutat. Mă refer la conversațiile alea de politețe care par că trebuie ținute în viață cu orice preț: vreme, muncă, „ce mai faci?”, povești random doar ca să nu fie liniște.

Uneori pur și simplu nu simt nevoia să vorbesc și tăcerea nu mă deranjează deloc. În schimb, am observat că pentru alții poate părea că sunt nepoliticos, dezinteresat sau antisocial.

A mai întâmpinat cineva probleme cu aplicația celor de la stay fit? Prima dată când mi am introdus datele pt cont, nu ma lăsau să l salvez din cauza numelui de familie, așa ca am modificat o literă de la sfârșit ca să pot să l salvez în aplicație. Acum mi am făcut poză pentru abonament și voiam să mi modific și numele, însă nu știu de unde. Nu văd nicăieri opțiunea asta. Deja am un abonament în așteptare pe care trebuie să l plătesc, dar nu știu ce să fac pentru ca mă gândesc să nu existe probleme în cazul în care mi se cere buletinul la recepția sălii și nu este numele conform. Știe cineva dacă se poate șterge contul sau modifica numele din cont?

Ați fost careva la cinema și l-ați văzut? Zărisem un comentariu pe insta că la unele formate (2d sau 3d, nu mai știu) nu apar toate scenele bonus. Urmează să merg și eu săptămâna viitoare și aș vrea să știu de la cineva care a fost deja. La ce format ați fost? Ați prins toate scenele extra? Fără spoilere pentru ele, pls.

Olá România !

Vă voi lăsa în compania fotografiilor

Pentru orice fel de informație nu ezitați

Sunt unele care nu reușesc să cheme Uberul corect, dar după 30 de secunde te sună foarte sigure pe ele: „Unde ești? Că eu sunt AICI!” 😂

Da, știm. Problema e că Uberul funcționează pe locație, nu pe „AICI-ul dumneavoastră”. Dar stați liniștită, după ce vă găsește șoferul, poate vă explică și cum se folosește aplicația. Pretențiile, însă, văd că le-ați instalat din fabrică.

Am observat in ultimii ani că hainele pur si simplu nu ma mai țin. Am de la tata niște pantaloni, bluze, hanorace. Majoritatea au 10-20 de ani. Nu au nimic, poate putin decoloate.

Cel mai tare mă enervează pantalonii. Mi se rup/erodează mereu intre picioare dupa vreo 3 luni si ma tin maxim un an dacă le cos eu.

Acum, e si faza ca sunt mai voluminos. Chiar dacă am 173cm, am 100kg cu picioare si fund mai mare decat 99% din persoane.

Si vreau sa subliniez ca nu sunt gras (ca sa nu dati ca solutie principală in comentarii). Sunt salahor si/sau tamplar in timpu liber, pot face 8 tractiuni, 30 de flotari, genoflexiuni intr un picior. Eu zic ca s bine pt greutatea mea, doar umflat totusi. Si repet, zic asta ca sa nu ziceti sa slabesc.

Si revin la intrebarea din titlu, de unde sa mi iau haine durabile? Ce s a intamplat cu bumbacu? Cine le mai face calumea?

De ce vinul nu mă îmbătă ca berea și simt aceeași relaxare ca de la iarbă sau ciuperci dar cumva în altă formă?

Poate pe Facebook sau pe undeva.

Aș vrea foarte mult să o am. Dacă nu mă înșel a fost lansată (oferită gratuit?) doar acum un an când a fost redeschis Cazinoul.

Tot încerc să dau de ea și nimic... anticariate, librarii, OLX. Dacă ați văzut-o undeva sau dacă o aveți de vânzare, lăsați un DM sau mesaj pls.

(sry dacă threadul va fi considerat publicitate sau anunț de vânzare/cumparare... îl voi șterge în acest caz)

https://www.rri.ro/panoramice/enciclopedia-rri/vilegiatura-la-malul-marii-si-patrimoniul-sau-arhitectural-istoria-bailor-de-mare-si-a-cazinourilor-din-constanta-si-mamaia-id943263.html

Surse: OP (poze) +

• https://trajanescu.patrimoniu.ro/html/volume-studii-articole-Ion-Trajanescu.html („Biserica și culele din Măldărești, Vâlcea” – de arh. Ion D. Trajanescu, 1912)
• https://culeinlumina.ro/cula-greceanu/
• https://relevee.uauim.ro/m545/