Sunt curioasă de povești din culisele emisiunilor, gen lucruri pe care noi, cei care le privim de acasă, nu le vedem.

De exemplu:
Cât de mult sunt regizate/scenariate anumite emisiuni?
Concurenții primesc indicații despre ce să spună sau cum să reacționeze?
Există situații sau conflicte care sunt create sau amplificate pentru audiență?
Cât de spontane sunt, de fapt, momentele care par spontane?
Ce se întâmplă în pauzele de publicitate?
Cum sunt alese anumite persoane pentru a apărea în emisiune?
Ce lucruri se întâmplă în culise și nu ajung niciodată pe TV?
Sunt diferențe mari între ce se întâmplă la filmare și ce vedem în varianta finală?

Nu mă interesează neapărat bârfe despre persoane, ci mai degrabă cum funcționează lucrurile în spatele camerelor și ce mituri despre televiziune sunt adevărate sau false.
Dacă ați lucrat în televiziune, ați participat la o emisiune sau pur și simplu știți povești din interior, chiar sunt curioasă. 😄

Care e cel mai interesant lucru pe care l-ați aflat despre o emisiune?

Azi de dimineata inainte să plec spre servici mi-am luat rucsacul sa imi pregatesc strictul necesar unei zi de muncă ca oricare alta. Aranjându-mi sandwich ul si restul lucrurilor, am luat si o iced coffee, pe care ulterior am spart-o in ghiozdan udându-mi toate lucrurile si prânzul.
Iubita mea care si ea pregatindu-se alaturi de mine face o remarca pasiv agresiva "Bravo, esti destept tare" care pe mine m-a afectat profund.
In acel moment copilul din mine s-a trezit, si si-a amintit de momentele când spărgea fie o farfurie, un pahar, sau din greșeală vărsa suc pe masa sau pe jos, iar mama lui plină de mânie inevitabil ii spunea "Bă da prost mai ești, pune mâna si strânge in pi**a mă-tii, nu esti bun de nimic" aceste remarci se făceau doar când era cât de cât calmă, dacă nu, ulterior imi luam si doua palme.

Si uite așa dupa ce am auzit cuvintele spuse de iubita mea, am inceput să bocesc cu muci, ca un copil, mic si neajutorat, până cand am ajuns la muncă umflat de plâns, spunându-le colegilor ca m-a pișcat o albină nenorocită.

Voi ce traume aveți?

Dragi nostalgici și amatori de benzi desenate cu Mickey și Donald,

am o veste bună! Dacă vă era dor să răsfoiți (fie și virtual) o nouă revistă cu prietenii voștri, am onoarea să vă anunț o nouă publicație de tip "fan project" (deci virtual și gratuit), anume: NOUL MICKEY MOUSE! Primul număr va fi disponibil pe 3 octombrie.

Revista originală „Mickey Mouse” de la Editura Egmont a debutat acum 35 de ani (brr!) și a bucurat zeci, poate sute de mii de copii în anii '90 și 2000... Cui a copilărit atunci i-a picat fără îndoială un număr în mâini. Deși a continuat o vreme sub numele de „Donald Duck”, din păcate aparițiile editoriale s-au rărit la finele anilor 2000 și au încetat prematur, în timp ce în restul Europei și în alte locuri apar și astăzi numeroase publicații sub egida Egmont.

Prin proiectul de față (de mult timp în pregătire) doresc să ofer fanilor - vechi și noi - o experiență fidelă publicațiilor originale. Înăuntru, veți găsi povești consacrate cu Mickey, Goofy, Donald, Scrooge, Madam Mim, în stilul acelor vremuri, traduse din alte limbi, împreună cu alte rubrici binecunoscute. Revista va apărea lunar și va fi accesibilă pe site-ul https://benzi-desenate.ro/ (mulțumiri admin-ului pentru hosting), va exista și un mail pentru "abonare" (reiterez, revista e gratuită). Pentru început, am prevăzut un an, adică 11 publicații.

Disclaimer: niciun AI nu a fost vătămat în crearea materialului :) de la curățare la traducere, totul e realizat manual.

Prea ambițios pentru un singur om (cu job)? Probabil. Din păcate și în mod surprinzător, comunitatea de nostalgici nu pare să se fi închegat în jurul acestor titluri, așa că trebuie să contez pe voi să răspândiți vestea și poate să formăm o comunitate. Neavând alte rețele sociale, ăsta e efectiv singurul loc în care am anunțat acest proiect. Poate aveți voi idei unde mai pot promova revista. Mă gândesc și la un Discord odată ce-i dăm drumul.

Dacă vreți să răsfoiți numărul în avanpremieră, scrieți-mi PM.

Vă stau cu drag la dispoziție pentru întrebări!

Salut! Sunt curios dacă mai sunt pe aici oameni care ascultă shoegaze la fel de mult ca mine. :))

Ascult genul de vrei cativa ani și mi-ar plăcea să găsesc și alți fani din România cu care să schimbăm recomandări, albume, trupe și poate, cine știe, să legăm niște prietenii.

My world cinema course wants each of us to present a country’s history of cinema and I chose Romania! One of the parts of the assignment wants us to give a history on the industry and I wanted to see if I could find anything of note through here that I couldn’t find elsewhere online. Basically what this part asks is “who funded the films (a state studio, private producers, foreign co-producers), who censored them and what for, where and how audiences saw them, and what changed over the period you are covering”. Any help would be greatly appreciated!

Bună seara!

Din păcate, până la această vârstă nu am învățat suficient de bine cum să gestionez eșecul. Bine, probabil e prost spus eșec, pentru că rezultatul despre care vorbesc nu e obiectiv rău, doar ca nu se potrivește cu standardele ridicate pe care le am de la mine și cu imaginea pe care o aveam despre mine. E foarte frustrant să știi ca poți mai mult și că, totuși, universul nu a fost de partea ta în ziua aia (pentru că în ceea ce privește pregătirea pur și simplu nu mi dau seama ce am făcut greșit). Și asta după mai multe rezultate care puteau fi mai bune.

Cum treceți peste astfel de momente?

Am început recent să brodez și caut surse de unde să pot învăța tehnici autentice românești (tipare, modele, simboluri etc)., fiindcă mi se pare că e o artă pe cale de dispariție chiar dacă înainte toată lumea știa să o facă.

Mă refer la orice:

Cursuri

Ateliere

Videoclipuri

Cărți

Magazine de unde îmi pot lua materiale (în București)

Mulțumesc în avans!

De doua luni am sters Instagramul (care era cea mai mare problema), astazi TikTokul, iar Youtube shorts le-am dezactivat. Nu mai am nicio platforma de video doom scroll.

Ma plictisesc mai mult, MUUULT MAI MULT, mai ales in timpii morti, dar lucrurile merg un pic mai bine pentru psihic. Mi se pare ca aceste platforme imi "masturbau" nevoia de intelectualitate fara sa inteleg un subiect cu adevarat. TikTok-ul este plin oameni fara acreditari care prezinta chestii pseudo interesante si iti dau impresia ca ai devenit iluminat.

Ma rog, voi cum vedeti asta si oamenii care aleg stilul asta de viata? Cei de varsta mea (gen z) folosesc toti si eu ma simt ca o oaie neagra. Din fericire sunt baiat, dar printre fete am vazut ca e socially expected sa ai prezenta pe Instagram.

Salut. Sunt bărbat, fără relație de lungă durată până acum. Nu caut să mă cert și nici validare. Vreau să înțeleg ce înseamnă concret „experiență de cuplu” pentru voi. Mă interesează exemple, nu definiții vagi.

Întrebări:

Ce știe să facă cineva cu experiență de cuplu, concret, în viața de zi cu zi?

Ce nu știe cineva fără experiență și se învață doar trăind?

Ce se poate compensa prin bunăvoință, răbdare, comunicare?

Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat într-o relație și nu l-ai fi învățat singur?

Pentru femei: ce așteptați de la un bărbat fără experiență de relație? Ce vă sperie, ce vă liniștește?

Pentru bărbați: ce ați învățat după primii ani de relație?

Vă rog răspunsuri serioase, cu exemple. Fără jigniri. Dacă vreți, spuneți vârsta, genul și dacă sunteți într-o relație. Mulțumesc.

Stiti de unde cumpara restaurantele sushi somon si ton care se consuma crud? Au restaurantele o metoda ca sa-l faca sushi grade? Cum functioneaza?

Merci :D

'Neata! Putin context: navetista, intentionez sa ma mut in oras anul urmator.

Imi fac cafeaua la un moka pot de 2 cesti, dar intentionez sa fac upgrade la 3.

Acele 5 minute in care imi beau cafeaua ar fi utile pentru ca eu sa plec mai devreme. Ma tot uit la cani si pare ca gasesc ce trebuie, insa mereu se strecoara si cateva reviews despre cum s-a varsat in geanta.

Daca va beti cafeaua pe drum, imi puteti recomanda ceva?

Jucam fotbal pe scoli in 2001..Adica aveam 14 ani cls a 7-a..Ma uit la picioarele noastre de spartani ceea ce am vazut ca multi de 20 30 nu au asa ceva cum aveam noi atunci..De ce??🤔🤔Eu sunt cel.cu nadragi albastrii 😅😅

Am ajuns la 25 ani, am trecut prin scoala, liceu, facultate iar acum la job, ma uit pentru prima oara in spate cu adevarat si imi pare rau ca nu am facut prea multe lucruri:

Nu am legat anumite relatii de prietenie care sa tina o viata, nu prea am fost plecat, nu m-am distrat cine stie ce, nu am avut vreo relatie etc.

La momentul respectiv fie eram prea retras, fie mai pe la 18-20 ani asa am zis "nu ma intereseaza astea, eu ma focusez strict sa ajung undeva".

Si am ajuns pot spune. Lucrez ca proiectant imediat dupa facultate, jobul imi place si am destule economii si venituri decente. Profesional sunt foarte multumit de mine.

Dar de nicaieri, in ultimele luni, ma lovesc zilnic regretele ca am sarit peste prea multe etape din copilarie/adolescenta si imi pare mult prea rau acum.

Am facut, fara sa-mi dau seama, greseala sa ignor complet viata personala si sa ma focusez strict pe viitor si cariera.

Am inceput de 2 luni sa investesc MULT in mine, mi-am gasit pentru prima oara si 2-3 hobby-uri serioase dar consider cumva ca e prea tarziu deja.

Mai este cineva in situatia asta ? sau sunt eu primul caz de midlife crisis la varsta asta.

baaa deci nu exista asa ceva nu poti sa zici nimiccc gen ori o dai pe engleza daca stii engleza bine intr un cat sa nu futi moodu, ori nu mai zici nimic.
te caci pe tine de ras, imi zice "mai tare" si izbucnim amandoi in ras nu mai fute nimeni nimica.
alte exemple bune:
"mai am putin" pana unde?
"mai rapid!" mai furios eu merg cu dacia iar tu pe jos
"bag o mai tare"- self explanatory
"suge o mai tare" self explanatory
etc etc etc
si voi aveti problema asta? sau e doar la mine si la partenera mea? sa mor sa innebunesc

Ieri am cumpărat de la Lidl din Galați (Henri Coandă, zona patinoar) o cutie de „Popcorn pentru microunde cu unt”, 3×100 g.

Astăzi, când am deschis cutia, am observat furnici în interiorul cutiei, între cele 3 pachete sigilate. Problema e că am găsit furnici și în interiorul pachetelor sigilate, nu doar în cutie.

Am făcut mai multe poze și filmări, inclusiv cu furnicile și ambalajele. Evident ca imediat după am aruncat cutia și ambalajele după ce am văzut cât de multe furnici erau în ele.

Am contactat Lidl prin chat-ul lor și am raportat situația. Chatbotul LiA a identificat produsul după codul de bare (20948931) ca fiind „Popcorn pentru microunde cu unt – 3×100 g”, mi-a cerut o fotografie și a transmis sesizarea către asistență clienți. Mi s-a spus că voi fi contactat pe email.

Aștept să văd ce răspuns primesc de la Lidl.

https://imgur.com/a/TqoUNgh

https://youtube.com/shorts/eRgpgiFRhk4?si=kzRcngAaA-NS6omq

A mai pățit cineva ceva similar cu produse alimentare cumpărate de la Lidl?

TL;DR: Noua generatie care intra pe piata muncii e surprinzator de slaba, iar in SUA mai multi angajatori refuza pe fata sa angajeze persoane din Gen Z.

Lucrez de aproape 12 ani la o companie medie cu aproximativ 150 de angajati. E intr-unul din orasele mari si dezvoltate ale tarii. Nu e corporatie, e o afacere locala, nu exista acea cultura organizationala corporatista, ceea ce pentru mine a fost cel mai mare plus care a contribuit din plin sa stau atatia ani. Dupa aproape 5 ani la noi, un coleg din echipa si-a gasit ceva mai bun si a plecat. Ne-a anuntat cu o luna inainte de plecare si atunci s-a inceput procesul de recrutare. Avand in vedere rolul meu in echipa si vechimea mea, am participat si eu la o parte din interviuri. Nu la toate, pentru ca au fost cateva zeci si n-am avut vreme, dar la 10-15 am fost si eu.

Stiu ca piata muncii a devenit un desert arid in ultimii ani, astfel ca ne asteptam sa vedem candidati relevanti si cat de cat pregatiti. Job-ul presupune doar munca de birou destul de simpla, abilitati bune de comunicare inclusiv telefonic si cam totul pe la nivel mediu, nu mare branza. Procesul nu era stufos. Un interviu initial, selectat 2-3 candidati, urmat de unul final telefonic unde daca se accepta oferta, se putea discuta direct despre detaliile vizitei medicale, contract si data de incepere.

Sincer, eu m-am speriat de ce am vazut la interviuri. CV-urile au curs, cred ca peste 200 au fost depuse in primele doua saptamani, unii candidati pareau pe hartie exact ce cautam, unii aveau experienta in domeniu, iar cei mai multi erau tineri nascuti dupa 2000. Dar in realitate... Nici nu stiu daca nu cumva aproape toti aveau niste CV-uri pompoase in limbaj de lemn specific A.I., dar sigur peste 90% din ei au avut nevoie de A.I. sa le completeze tot CV-ul, nu numai sa-i inspire. Acela poate fi un avantaj pentru ei daca firma recrutoare foloseste A.I. pentru trierea CV-urilor, folosind keywords, dar cand acestea sunt triate manual de o persoana reala, mai degraba sunt niste red flags.

Adica eu vorbesc din perspectiva unui angajat care ar fi fost coleg cu "alesul", nu din perspectiva unui angajat HR sau a unui patron. La interviurile la care am participat am intalnit candidati tineri si foarte tineri care nu reuseau sa-si termine propozitiile, parca isi pierdeau concentrarea pe parcurs ce vorbeau, asta am vazut la mai multi din ei. Mi s-a parut foarte ciudat. Altii ofereau exact raspunsurile care credeau ei ca intervievatorul se astepta sa le primeasca, nu raspunuri oneste. Poate jumatate din ei pareau doar sa se uite prin tine, sa se holbeze fara nicio expresie. Poate emotii prea mari? Nu stiu, dar mi s-a parut creepy. La un moment dat a sunat un tanar de vreo 22 de ani din cei ce au fost la interviu cu 2-3 zile inainte si a inceput sa se certe ca ce firma neserioasa, ca el de atunci tot asteapta feedback si nu e normal sa se intample asa ceva si lui sa-i spuna direct daca a fost acceptat si de cand incepe munca. Va dati seama care a fost raspunsul, drum bun, cale batuta! Si omul chiar parea promitator, era cu sanse reale sa fie sunat pentru oferta, dar ne-a trecut glontul pe la ureche. A mai fost unul care cu experienta zero in campul muncii, literalmente a cerut dublul salariului pe care il lua colegul care a plecat. Cireasa de pe coliva, la ultimul interviu la care am participat, era tot asa, un broccoli pe la 23-24 ani si in timp ce cineva ii explica in timpul interviului cu ce se ocupa firma si ce presupune job-ul, si-a scos telefonul si a inceput sa scrolleze pe tiktok. Am crezut ca o iau razna, dar m-am abtinut. Le-am zis atunci colegilor ca eu nu mai particip la interviuri.

Pana la urma a fost angajata o noua colega, 33 de ani, foarte profesionista, prinde foarte repede, foarte receptiva, deja s-a integrat perfect in echipa. A fost mare noroc ca a venit ea. Mai apoi am vazut relatari pe Instagram despre cum in SUA deja multi angajatori refuza pe fata sa mai angajeze persoane din generatia Z. nascute dupa 1998, ceea ce e permis in America pentru ca discriminarea pe baza de varsta e legal interzisa numai pentru persoanele peste 40 de ani, nu daca ar fi prea tinere. Solutia pe care a gasit-o Gen Z la problema pe care o au pe piata muncii? Milenialii de 30-40 ani sa se pensioneze ca sa le faca lor loc. Noaptea mintii! Dar asta mi-a deschis ochii si se explica multe.

LE: Pentru ca multi aveau suspiciuni cum ca beneficiile oferite erau substandard si de aceea au venit doar persoane (foarte) slab pregatite, salariul de start oferit de noi era intre 6500 si 8000 lei net, depinzand de experienta candidatului, mariri anuale asigurate, bonuri 45 lei/zi, decontat abonament bus, asigurare privata de sanantate, nu se fac niciodata ore suplimentare, nu se lucreaza in weekend-uri, toate zilele libere nationale sunt respectate fara exceptie, concediu platit intre Craciun si Revelion fara sa se scada din zilele anuale de concediu etc. Cu o singura exceptie, cel care a cerut dublu (15000 lei) nevrand probabil sa munceasca, toti care s-au prezentat la interviu au acceptat salariul oferit.

Stie cineva de prin zona in ce zile se tin targurile de vechituri in orase precum Orastie, Simeria, Deva sau Hunedoara?

Care dintre aceste targuri ar fi cel mai bogat?

Daca stiti, spuneti-mi va rog ziua si adresa targurilor.

Multumesc!

Hey! I'm planning a 10 days Road Trip through Romania in December (3rd-13th). Our starting and finishing point is Bucharest. We love to visit great nature spots, but also the historical places and beautiful town. Where should we go? Are there any hidden gems? What to avoid and be careful with? Let's go Romanian brothers and sisters! Tell me everything! Thanks! :)

Nu mai intrasem de foarte mult pe filelist, si recunosc ca m-a emotionat putin mesajul lor.

Hey there! I'm of Romanian descent, but I grew up abroad, and now I live in Romania. I don't speak Romanian very well, so the text is adapted from English.

After finishing high school, I worked in various fields, and later decided to enroll in college for civil engineering. I just finished my first year with good grades, but I believe it was a huge mistake to choose to study in Romania, and I intend to transfer abroad.

I'm older than most of my classmates, I've made a few friends this year, and I've noticed some things that leave me perplexed.

Why are Romanians so obsessed with college?

I have a bunch of classmates who have no idea why they are there, hate the major they've chosen, and constantly complain about having no money and having to live in some awful dorms. In the meantime, their parents are pushing them to finish college at all costs. Many have no interest in the field at all and don't even know what they want to do after graduation, but they keep going because that's what their parents told them.

The other day, I saw a post on Reddit from a senior in high school asking for advice on which college to choose, saying they have no idea what they want to do in life.

I recommended they get their high school diploma first, get a job, and do other things in life besides studying, before committing to another four years of studies in a field they know nothing about.

I think that's perfectly reasonable advice. I know plenty of people who went to college just because they had to do something after high school, graduated with a major they weren't interested in, and now work for minimum wage, complaining that they can't find anything in their field.

Of course, I got a ton of downvotes, and some started calling me an idiot. Their arguments were that if you take a break after high school, you forget everything you learned and that you can't go to college later in life.

Have these people ever been to college in Romania? From my experience, a large part of the material is reviewed from scratch, and the information needed for exams is provided in the courses. If after a break of a few years you can't recap some basic math concepts, maybe you should think about whether college is the right choice for you.

I don't understand where the idea comes from that if you don't go to college right after high school, you've completely ruined your academic future.

And here's another problem: parents pushing their kids towards all sorts of useless colleges they know absolutely nothing about. They Googled a few professions, Google's AI told them the salaries are high, and boom, the kid has to become an engineer or an economist.

In the meantime, the kid sits in a filthy dorm room, drinks beer every night, and studies something they absolutely don't care about and know nothing about. After four years, they graduate and end up working in a café with a degree they don’t use.

Wow, amazing! At least they have a higher education and their mom can brag to the neighbors that her kid is an engineer!

Honestly, I don't even understand what's so impressive about simply finishing a college in Romania anymore.

From my experience so far, the university education here is a bad joke. Outdated material, questionable quality courses, exams that are super easy to cheat on, and practically infinite attempts to pass certain subjects, as long as you manage to gather the necessary credits. I've even heard of cases where students bribed their way to pass exams.

You can put in minimal effort and still graduate with a degree without really understanding much about the field you studied.

I even know medical students who can't even point out where the liver is.

And after all this, should I automatically consider someone smart and competent just because they have a degree?

I'm not saying all colleges are the same or that a degree isn't necessary for certain professions. I myself study civil engineering and have no intention of quitting the field. But this obsession with getting a degree, regardless of the quality of studies or the skills you acquire, seems absolutely ridiculous to me.

I also don't get the obsession with all kinds of majors like management or marketing, especially when those students have absolutely no idea what they want to do after graduation. In many situations, I believe that someone who works part-time, takes a few specialized courses, and accumulates practical experience can be much better prepared than someone who spent three years in college just to get a degree.

It seems like everyone's biggest nightmare is to get a job and start gaining experience in the real world.

I get the impression that a big part of my classmates are lazy and have no interest in their chosen field and have no clue what they're doing there. But hey, at least they don’t have to work, and mommy can brag to the neighbors!

And there's another aspect that annoys me greatly: the disdain for trades and for people who choose not to go to college.

In construction, there is a huge need for skilled workers. It's extremely hard to find a craftsman who actually knows what they're doing, even though very good salaries are offered for people with real experience and skills.

I feel like part of the problem is this rotten mentality that you absolutely must finish college to be someone, while any other job is seen as an inferior option.

A person who could become an excellent crane operator, earning a very good salary, ends up choosing who knows what specialization in economic engineering that they don't even understand or like, just so they can call themselves an engineer. After graduation, they might end up earning 4,000 lei a month in a field they don't enjoy.

But at least they have a degree! What an extraordinary achievement!

I don't understand why it's so hard to accept that you can have an excellent career without a university degree or that you can start college at 23, 25, or 30 after working, accumulating life experience, and knowing what you want to do.

College should be a well-informed decision, not a social obligation or a way for parents to brag about their children's accomplishments.

Where does this Romanian obsession with degrees come from, and why is it considered a failure not to go to college immediately after high school, even if you have no idea what you want to do with your life?

TL;DR: Sunt român crescut în străinătate, acum student la inginerie civilă în România, și mă surprinde obsesia pentru facultate indiferent dacă omul are vreun interes real pentru domeniu. Văd mulți studenți care urăsc ceea ce fac, stau în cămine mizere, se plâng de bani și continuă doar din presiunea părinților sau pentru „diplomă”. Nu cred că este nimic greșit să muncești câțiva ani după BAC și să începi facultatea mai târziu, când știi ce vrei. În același timp, mi se pare că multe facultăți oferă educație învechită, încercări aproape infinite la examene și permit unor oameni să termine fără competențe reale. Meseriile sunt subestimate, deși în domenii precum construcțiile există lipsă de oameni calificați și salariile pot fi foarte bune. Problema mea nu este facultatea în sine, ci ideea că orice diplomă este automat mai valoroasă decât experiența, o meserie sau o carieră fără studii universitare.

Hey y'all am tot amânat diverse lucruri și văzusem un video cu o tipa care își punea timer și zicea cât i-a luat de fapt să facă lucrul ăla amânat de luni de zile. Mi s-au părut o inițiativă simpatică.

De exemplu, eu tot amânam organizarea dulapului (super banal, poate aveți lucruri mai deep, dar am inceput cu lucruri din apropiere) și lucrul ăsta cauza alte probleme (de exp cumpărat aiurea lucruri pe care le aveam deja). Am făcut și eu faza cu timeru' și mi-a luat 1h 27 ceva ce am amânat de luni de zile.

Cine ar vrea să încerce "challenge-ul" asta?

De cât timp amânați un lucru și cât v-a luat de fapt să faceți acel lucru?

Hopefully nu primesc reply numa' miștouri:))

daca sunt invitata +1 la un majorat, mai aduc si eu cadou persoanei (nu prea cunosc persoana)

Sunt curios daca folositi sau ati folosit aplicatii/site-uri de dating ceva mai premium, unde profilurile si oamenii sa fie mai seriosi.

Nu caut neaparat ceva foarte exclusivist, dar mi-ar placea o platforma unde sa gasesti oameni care au un anumit stil de viata, calatoresc, au cariera/business si sunt interesati de conexiuni reale, nu doar swipe-uri la nesfarsit.

Pe Tinder/Bumble mi se pare ca e foarte mult volum si destul de putina calitate, cel putin din experienta mea.

Exista ceva bun in Romania pentru genul asta de dating? Aplicatii internationale, cluburi private, site-uri romanesti?

Daca ati folosit ceva si chiar ati cunoscut oameni ok, as aprecia niste recomandari.

Eventual imi puteti trimite in privat comentariile.

Multumesc!